Top Românesc, o şansă tuturor: Liana Păuna: talent, modestie şi patriotism local

Anul acesta, a participat la Festivalul Mărţişor Dorohoian şi a reuşit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podimului. N-a luat trofeul, dar locul I adjudecat, în urma prestaţiei pe scena celui mai important concurs de muzică uşoară adresat copiilor şi tinerilor, din nordul Moldovei, a fost o bucurie. Tânăra de numai 21 de ani m-a impresionat de două ori, în afara de talentul şi carisma cu care a cucerit juriul şi gazdele celei de-a 28-a ediţii a festivalului dorohoian.  Dar s-o cunoaştem mai întâi, în linii mari pe tânăra, studentă la două facultăţi. Liana Păuna, căci despre ea este vorba, s-a născut la Câmpulung Muscel, pe data de 16 octombrie 1990 şi, deşi a debutat pe o scenă la vîrsta de 6 ani, recunoaşte că face muzică doar din pasiunea de a cînta. Este absolventă a Şcolii Populare de Artă din oraşul natal şi a Liceului de Muzica „George Enescu” din Bucureşti. În prezent, Liana studiază la Universitatea de Muzică „George Enescu” din Bucureşti şi Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii Hyperion.  Are participări şi premii importante la festivaluri de muzică mari din ţară dintre care amintim doar Festivalul Internaţional „Dan Spătaru”, Festivalul Mărţişor Dorohoian sau Festivalul „Iulian Andreescu” de la Turnu Severin, dar şi colaborări cu nume mari ale muzicii româneşti cum ar fi Cargo, Voltaj, Iris, Marcel Pavel, Monica Anghel, Luminita Anghel, Aurelian Temisan, Gabriel Dorobantu, Sistem, Mihai Trăistariu sau Andreea Bănică. Lui Gabriel Dorobanţu, tânăra artistă i-a făcut backing vocal la cîteva dintre piesele sale. Dincolo de palmaresul important obţinut până acum care, având în vedere încă frageda vârstă, poate fi mult îmbunătăţit, Liana Păuna cucereşte prin naturaleţe, dezinvoltură şi mai ales modestie. M-au impresionat la ea două lucruri,  ştiind parcă deja că marii artiştii (şi nu vedete!) rămân în istorie prin talentul, vocea, repertoriul creat, dar fără doza minimă de modestie necesară oricărei mari cariere nu vor acapara niciodată publicul definitiv. Ea a ştiut la Festivalul „Mărţişor” că nu va câştiga trofeul şi a intuit perfect concurenta care îl va obţine. Asta, fără a avea acces sau relaţii la juriul pe care îl consider obiectiv şi drept. A recunoscut chiar dacă, nu public, că n-a fost perfectă, dar şi că are şansă la un premiu pentru că îi urmărise pe ceilalţi concurenţi. A venit de departe şi, în ciuda oboselii acumulată după  drumul lung şi rece de la Bucureşti, cu trenul, a stat până la final în seara preselecţiei şi a cântat. Se ştie că oboseala îşi pune amprenta uşor pe vocea unui interpret, mai ales când aceasta este încă în formare! Şi musceleanca a dovedit chiar de atunci că este una din pretendentele la trofeu. Eram convinsă că va reprezenta Bucureştiul şi aşa vroiam să scriu în dreptul ei, odată ce am intrat în posesia listei cu participanţii la preselecţie. Dar m-a oprit şi m-a rugat: „Scrie Câmpulung Muscel la mine, asta reprezint eu”. N-am avut încotro şi m-am conformat.  Patriotismul ei local mă cucerise şi, adăugat modestiei afişată chiar din seara preselecţiei, pot să spun că îmi intrase deja în suflet. Un om talentat, săritor, spontan, dezinvolt, sincer şi carismatic. Aşa aş putea descri-o pe tânăra din Câmpulung Muscel şi, cred că sunt datele necesare unei cariere muzicale sau chiar în televiziune căci, da, fizicul o ajută pentru aşa ceva.

Autor: Ioana Matfeev, 15 aprilie 2011