Luminița Dobrescu – O artistă și o personalitate complexă

Acest articol a fost publicat iniţial pe 27 februarie 2013 şi actualizat pe 02 august 2016.

Totate fotografiile din acest articol, fac parte din arhiva personală a doamnei Luminiţa Dobrescu. Doresc să-i mulţumesc doamnei Dobrescu atât pentru fotografii, cât şi pentru răbdarea pe care a avut-o să-mi răspundă la multe întrebări.

Până acum câţiva ani, Luminiţa Dobrescu, una dintre cele mai celebre interprete ale muzicii pop/uşoare româneşti din perioada 1965-1970, dispăruse din peisajul divertismentului românesc. Pe lângă faptul că a fost prima câştigătoare a mult râvnitului “Cerb de aur”, artista a reprezentat România la Festivaluri Internaţionale de prestigiu (Sofia, Bratislava, Sopot) şi a lansat câteva piese de mare succes: “Doar băieţii sunt de vină” (1967), “Dragostea-i un val de mare” (1967), “Ia din viaţă ce-i frumos” (1968), “Dacă nu iubeşti” (1968), “Of, inimioară” (1969), “Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte” (1969), “Câtă dragoste/Neuitate” (1969), “De ce?” (1970), etc.

În anul 1970, Luminiţa Dobrescu s-a stabilit în străinatate. Ca şi ceilalţi artişti care au ales viaţa în străinatate, regimul comunist a şters aproape orice urmă despre Luminiţa Dobrescu.

În decembrie 1970, s-a stabilit în Germania de Vest, în urma primirii unui contract cu o casă de discuri (Ariola/Hansa şi apoi Emi-Electrola). În Germania, îl cunoaşte pe percuţionistul laorchestra simfonică Bucureşti, Adrian Ciceu (Cicero) şi pe fratele lui, Eugen Cicero, amândoi facând parte din Big Bandul Radio Berlin (SFB TANZORCHESTER), sub conducerea legendarului compozitor, interpret şi band leader, Paul Kuhn. Adrian Cicero se dovedeste a fi un nou mentor al artistei, al stilului său nou de a aborda muzica. În Germania, Luminiţa Dobescu a înregistrat 10 discuri şi a avut succes cu piesa, “I’ve Found My Freedom” (Mac & Kattie Kisoon), un mare hit al anilor’70. De asemenea, a jucat în două seriale de televiziune, unde a deţinut rolul principal.

Iată ce a declarat, într-un interviu din numărul 997/2011 al revistei Formula AS

“Cursul vietii mele, intre 1970-1989, nu se poate povesti in doua randuri, este o perioada extrem de complexa. Pe scurt, la Berlin, prin intermediul unei bune cunostinte, o mare personalitate a scenei germane, am fost prezentata celei mai mari case de discuri, dupa care mi s-a oferit un contract exclusiv. Am inceput sa inregistrez, sa fac turnee, spectacole, sa am marea onoare de a canta sub bagheta marelui dirijor, interpret si big band leader Paul Kuhn. Au urmat si doua seriale TV, unde am jucat rolul principal. In paralel, am inceput sa-mi reactivez vechea pasiune pentru pictura pe sticla, pe hartie japoneza. Am avut nenumarate expozitii, printre care si una special organizata in memoria victimelor marelui cutremur din 1977, banii din vanzari fiind transmisi, prin Ambasada Romaniei, sinistratilor. A urmat si un alt, la inceput, hobby, si anume, colectionarea de arta veche, de bijuterii vechi, hobby care s-a transformat, cu timpul, intr-o a doua meserie a mea, pe care o profesez si in momentul de fata. Viata mea a fost presarata de perioade de activitate diferite, asta si pentru ca „Gemenii” (…) au nevoie de reinnoire continua. Schimbarea face parte din viata, tot ce ne inconjoara are nevoie de schimbare, de reinnoire, universul la fel. Tot! A urmat o perioada foarte interesanta, intre anii 1995-1999, cand am fost Consul Onorific al Romaniei in doua landuri din Germania: Brandemburg si Sachsen-Anhalt. Acest lucru mi-a adus foarte mari satisfactii, astfel putand sa contribui la schimburile culturale si economice dintre Germania si Romania. In tot acest timp, nu am renuntat la „marea mea dragoste” – muzica – ba chiar am reusit foarte bine sa impletesc toate aceste activitati, astfel incat sa nu ma plictisesc si sa am satisfactii multiple si diverse.”

În 1982, artista şi-a deschis la Berlin prima galerie de artă. Şi în prezent, artista se ocupă cu comerţul de antichităţi.

Timp de 16 ani, până în anul 2006, a ţinut o fermă în Toscana. Într-un interviu din ziarul “Adevărul”, din 9 martie 2008, artista a declarat:

“Acolo am avut o fermă de 65 de hectare, cu 35 ha de pădure, 2.000 de măslini, 4 ha de viţă-de-vie. Două familii de ţărani se ocupau de întreţinerea ei. Iar casa noastră, veche de o mie de ani, care cândva fusese mânăstire, era imensă. Din cei 1.700 de metri pătraţi locuibili, o parte i-am amenajat pentru a primi turişti. Făceam agroturism, cum se spune acum şi în România. Clientela era foarte selectă, lucram cu agenţii, care ne trimiteau oameni aleşi, din toată lumea. Toscana este un tărâm ales, aleile cu chiparoase, aerul, culorile îi dau acea unicitate specifică. Nu întâmplător acolo, în zonă, aproape de noi, Luciano Pavarotti îşi cumpărase un chalet, Sting avea o reşedinţă… Eu eram director de hotel, dar după 16 ani am zis gata, pentru că era obositor, îmi ocupa tot timpul. Am vândut, ne-am mutat pe malul Lacului Maggiore, la 45 km de graniţa cu Elveţia.”

După 1990, a venit frecvent în ţară pentru a-şi vedea părinţii, rudele şi prietenii. În anii’90, au apărut în presa românească, câteva articole şi interviuri cu Luminiţa Dobrescu.

În anul 2006, TVR Internaţional a produs mini filmul documentar “Lumea şi noi”, despre Luminiţa Dobrescu, filmat la Stresa, Lago Maggiore (Italia), actuala reşedinţă a artistei.

Am redescoperit-o pe Luminiţa Dobrescu pe 01 ianuarie 2007, când a fost invitată în populara emisiune TV “Surprize, surprize” (TVR1). Artista arăta splendid şi venise special pentru a-i face o supriză regretatului Emanoil Valeriu, un mare om de televiziune. I-a mulţumit domnului Valeriu pentru faptul că, în anul 1966, acesta i-a făcut cunoştiinţă cu celebrul compozitor George Grigoriu. În cadrul emiunii, Luminiţa Dobrescu şi Emanoil Valeriu au fost distinşi cu Trofeul TVR50 (trofeu acordat cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la inaugurarea Televiziunii Române).

Pe 01 martie 2008, am revăzut-o ca invitată în emisiunea “Cerbul de Aur… de la alb-negru la color”, realizată de Televiziunea Română, pentru a celebra 40 de ani de la debutul festivalului, în 1968. Numeroase personalităţi au fost prezente în studioul 3 al TVR pentru a evoca, pentru telespectatori, istoria Cerbului de Aur de la alb-negru la color. Câteva luni mai târziu, artista va fi distinsă cu o Medalie şi Diplomă Jubiliară decernate cu ocazia aniversării a 40 de ani de la prima ediţie a Festivalului.

Pe 08 martie 2008, acordat un amplu şi interesant interviu, în emisiunea “Profesioniştii”, realizată de Eugenia Vodă.

În luna mai a aceluiaşi an, a participat la cea de-a doua Gală Unicef şi a avut o apariţie inedită în cadrul emisiunii “O data-n viaţă” (TVR1), unde a interpretat muzică populară. Puţini ştiu că Luminiţa Dobrescu a debutat cu acest gen de muzică.

Pe 06 aprilie 2009, “Jurnalul naţional” ne-a oferit o Ediţie de Colecţie dedicată Luminiţei Dobrescu. Ediţia de colecţie a fost însoţită şi de un CD inedit cu 18 şlagăre, lansate în perioada 1966-1970. Pe CD figurează şi celebrul recital al artistei susţinut pe scena celei de-a III a ediţii a Festivalului Internaţional “Cerbul de aur” (03-08 martie 1970), recital care, din păcate, a dispărut din arhiva TVR.

În anul 2011, am avut prilejul s-o revedem pe ca invitată în emisiunile “Confesiuni” (TVR2) şi “Întrecerea anilor” (TVR1), unde ne-a surprins plăcut interpretând, alături de Cornel Fugaru, piesa “When I Fall in Love”. Din păcate, aceasta a fost una dintre ultimele apariţii ale lui Cornel Fugaru, acesta plecând dintre noi pe 13 iulie 2011.

În ziua de Crăciun a anului 2011, TVR Cultural a difuzat un documentar despre Luminiţa Dobrescu, intitulat “Drumul unui cerb de aur” (realizator: Mariana Bădan).

Pe data de 09 iunie 2012, a lansat, la Fundaţia Radio România, dublul CD “Un cântec pentru tine”. Albumul conţine 24 de piese atât din repertoriul propriu, cât şi din cel internaţional. La acest album şi-au adus contribuţia Andrei Tudor şi Big Band-ul Radio, condus de Ionel Tudor. Prezentarea albumului beneficiază şi de câteva rânduri scrise cu multă sensibilitate de Titus Andrei. Iată un fragment din rândurile lui acestuia:

“Perseverenţa artistei în realizarea acestui album, care venea după mulţi ani la reîntâlnirea cu publicul din România, era perfect justificată. Luminiţa Dobrescu ştia ce poate, ştia că numai aşa poate convinge, ştia că finalul acestui proiect echivalează cu o întreagă carieră. Şi bine a făcut. “Quod erat demonstrandum (Ceea ce era de demonstrat)”, “Hoc erat in votis” (Aceasta mi-era dorinţa) (…) Ei…dar cum punctul de plecare al unui succes, pe lângă datele artistului, este se-lec-ţi-a, pot afirma că Luminiţa Dobrescu întrece toate aşteptările. A reuşit să pună în mişcare un flux sonor capabil să-i dezvăluie întreaga personalitate artistică, iar realizarea s-a dovedit a fi pe măsură pentru că din orice punct al albumului începi audiţia, totul pare un “crescendo”, cu aceeaşi tensiune a ideilor şi interpretării vocale”.

Albumul a fost lansat în cadrul unui concert deosebit, susţinut de Luminiţa Dobrescu şi invitaţii săi, la Sala Radio. Colega Ioana Matfeev, a scris un frumos articol despre acest eveniment. Puteţi citi articolul aici.

Luminiţa Dobrescu a promovat albumul “Un cântec pentru tine”, în emisiuni precum “Atenţie se cântă” (TVR2) şi “Ne vedem la TVR” (TVR1).

Pe 01 iulie 2013, alături de Ionel şi Andrei Tudor, a primit premiul “Discul anului”, pentru albumul “Un cântec pentru tine”, la cea de-a XXIII-a ediţie a Galei Premiilor Anuale ale Revistei „Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe anul 2012, ce s-a defăşurat în Aula Palatului Cantacuzino din Bucureşti.

Pe 01 martie 2014, a avut o apariţie remarcabilă în emisiunea “Selecţia Naţională Eurovision 2014”, transmisă în direct de TVR1, ce a avut loc la Teatrul “Sică Alexandrescu” din Braşov. Pe lângă Selecţia Naţională Eurovision, emisiunea a evocat nişte momente din istoria Festivalului Internaţional “Cerbul de Aur”, de la a cărui primă ediţie se împlineau 46 de ani. Ca primul artist român care a câştigat Cerbul de Aur, Luminiţa Dobrescu a urcat pe scena Teatrului Dramatic din Braşov (la 45 de ani de la această reuşită), unde a interpretat “Of, inimoară” și “Je ne regrette rien” (din repertoriul lui Edith Piaf). A avut un succes extraordinar, fiind ovaţionată de întreaga sală. La această emisiune au mai participat Stela Popescu (prezentatoarea  primei ediţii a Cerbului din 1968), Corina Chiriac (câştigătoarea Cerbului de Bronz a celei de-a patra ediţii din 1971) şi Proconsul (căştigătorii Cerbului de Aur – ediţia 2001). De asemenea, în aceeaşi seară, a participat şi la emisiunea “Dopo Eurovision” (TVR1), moderată de Liana Stanciu.

În decembrie 2014, ne-a oferit o nouă surpriză. “Doar o noapte de amor”, “Din noapte în zi”, două prime audiţii, pe muzica lui Marcel Dragomir şi versurile lui Eugen Dumitru, interpretate în duet cu îndrăgitul actor Florin Piersic. Înregistrările au avut loc în studioul interpretului Marius Mitrofan. Din păcate, acestea au fost ultimele creaţii înregistrate ale lui Marcel Dragomir, compozitorul părăsindu-ne pe 09 martie 2015.

Luminita  Dobrescu este şi scriitoare, compune poezii şi proza. În prezent, lucrează la un volum de poezii şi la un volum despre viaţa şi cariera ei de interpretă de muzică uşoară, de om de artă, înainte şi după 1989, cu intenţia de a corecta ce nu este adevărat.

Toate interviurile şi apariţiile enumerate mai sus, precum şi o serie de filmări din perioada 1965-1970, le puteţi viziona pe Canalul Youtube oficial al artistei

Iată cum a început povestea primei românce care a câştigat Cerbul de Aur.

Luminiţa Dobrescu s-a născut pe 5 iunie 1946, la Bucureşti. Mama artistei, Maria Dobrescu, era casnică şi o talentată croitoreasă. Tatăl său, Ioan Dobrescu, fusese militar, şi lucra ca desenator tehnic la un institut de proiectări. A locuit în cartierul Bucureştii Noi, în apropierea bisericii Bazilescu. Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de către tatăl său.

A urmat cursurile Liceului “Dumitru Petrescu” din Pajura, unde a fost colegă de clasă cu interpreta Angela Similea şi regretata Jana Gheorghiu, cunoscuta jurnalistă şi realizatoare TV.  În timpul liceului, a fost remarcată de domnul Marin Teofil, zis şi Pufulete, profesorul său de muzică. Pufulete a inclus-o pe Luminiţa Dobrescu într-un cvintet de muzică populară. Cu acest cvintet, în anul 1965, a debutat pe scena amatorilor de la “Modern Club”.

În 1964 se căsătoreşte cu Dan Dominique Costinescu, pe atunci student la Arhitectură. Acesta s-a ocupat şi de organizarea diverselor spectacole şi a scris nişte texte excepţionale la câteva dintre piesele artistei, preluate din repertoriul internaţional cum ar fi “Yesterday”, “Sunny”, “Il s’en va, mon garcon (A plecat ..)”.

În 1965, debutează cu cvintetul de muzică populară, la Televiziunea Română, în populara emisiune “Clubul tineretului”, moderată de Mariana Mihuţ şi Valentin Plătăreanu şi realizată de Cornel Popa şi Ileana Pop.

După ce s-a pregătit şi a susţinut examenul de admitere la Facultatea de Medicină, s-a răzgândit şi, în anul 1966, a fost admisă la secţia Pedagogie a Conservatorului “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, pe care-l va absolvi în 1970.

Apariţiile la Radio şi Televiziune în anii 1965-1966, fac din Luminiţa Dobrescu una dintre cele mai de succes tinere vedete ale României.

Începând cu 1965, articole cu şi despre Luminiţa Dobrescu, apar în publicaţii româneşti precum “Contemporanul”, “Drum nou” (Braşov), “Dobrogea nouă” (Constanţa), “Informaţia Bucureştiului”, “Femeia”, “Flacăra”, “Litoral” (Constanţa), “Magazin”, “Munca”, “Programul de Radio şi Televiziune”, “România Liberă”, “Săptămâna Culturală a Capitalei”, “Scânteia Tineretului”, “Teatru”, “Tomis” (Constanţa), etc.

Colaborarea cu celebrul compozitor George Grigoriu începe tot în 1966. Acesta i-a încredinţat o serie de piese care au devenit mari hituri ale vremii. Dintre acestea amintim: “Dragostea-i n val de mare” (1967), “Ia din viaţă ce-i frumos” (1968), “Dacă nu iubeşti” (1968), “Când tinerii iubesc” (1968), “Neuitate visele toate/Câtă dragoste” (1969, piesă premiată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România).

“Doar băieţii sunt de vină” (1967), este cea mai de succes piesă pe care George Grigoriu i-a încredinţat-o Luminiţei Dobrescu. Aceasta a fost şi prima înregistrare a artistei efectuată la Radio România. Piesa a beneficiat şi de un videoclip foarte reuşit realizat de TVR, în care, pe lângă Luminiţa Dobrescu, au mai apărut (în ordine alfabetică) Doina Andronache Patrichi, Cristina Dan, Sandu Fayer, Elena Micşa, Cornel Patrichi, Ion Tugearu. Coregrafia a fost realizată de Sandu Fayer, decorurile şi costumele de celebra arhitectă Teodora Dinulescu (cea care a realizat decorurile şi la Festivalurile Cerbul de Aur sau Mamaia) iar scenariu şi regia au aparţinut lui Cezar Grigoriu.

În multe interviuri artista a declarat ca realizatorul TV Valeriu Lazarov şi compozitorul George Grigoriu sunt cei care au ajutat-o cel mai mult în carieră.

Pe 22 mai 1966, face parte din distribuţia celebrului show TV “Omul şi camera”, realizat de Valeriu Lazarov şi premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Eleveţia.

În perioada 08-14 august 1966, participă la cea de-a patra ediţie a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, cu piesa “Băiete, băiete”, compusă de Temistocle Popa.

Tot în 1966, efectuează primul său turneu în străinătate, în fosta URSS, alături de orchestra lui Horia Moculescu. Artista s-a bucurat de aprecieri la spectacolele din Moscova, Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad) şi Lvov (Ukraina).

Colaborează cu cele mai bune orchestre de muzică uşoară din România cum ar fi:  Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii (condusă de Sile Dinicu), orchestra “Electrecord” (condusă de Alexandru Imre), precum şi cu orchestrele conduse de Alexandru Avramovici, Paul Ghentzer, Horia Ropcea, Gelu Solomonescu. De asemenea, colaborează cu formaţiile “Sincron” (condusă de Cornel Fugaru) şi “Olympic’64” (condusă de Dimitrie Inglessis, care a orchestrat multe piese din repertoriul artistei).

În 1967, începe să colaboreze şi cu Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”.

În anul 1968, reprezintă România la Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia, Bulgaria, unde obţine Medalia de Bronz (Premiul III).

Pe lângă maestrul Grigoriu, Luminiţa Dobrescu colaborează cu compozitorii: Viorel Antoniu Butnaru, Edmond Deda, Aurel Giroveanu, Mişu Iancu, H. Mălineanu, Petre Mihăescu, Bujor Miscuţia, Temistocle Popa sau Paul Urmuzescu.

De asemenea, interpretează cu mare succes, melodii din repretoriul internaţional.

Celebra piesă “La anii mei” (1966), a fost scrisă special pentru Luminiţa Dobrescu, de către compozitorul Paul Urmuzescu, care i-a fost şi naş de nuntă.

Colaborează şi cu Electrecord, unde lansează două discuri EP şi figurează pe mai multe compilaţii (discuri single sau LP).

În noiembrie 1968, este trecută în cartea “Parada muzicii uşoare”, scrisă de Edmond Deda (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Bucureşti).

Tot în 1968, debutează în film. Are o apariţie în comedia “Pantoful Cenuşăresei”, în regia celebrului Jean Georgescu, unde a interpretat o frumoasă melodie în limba franceză, pe muzica lui Henri Mălineanu și versurile lui Harry Negrin. Filmul, din distribuţia căruia mai făceau parte Constanţa Câmpeanu, Mimi Enăceanu, Petre Ştefănescu-Goangă, Ileana Iordache, Ioana Pavelescu, Stela Popescu, Ovid Teodorescu şi Dorin Varga, a avut premiera pe 19 ianuarie 1969.

La începutul anului 1969, rezultatele recitalurilor şi apariţiilor de succes la Radio şi Televiziune, susţinute în perioada 1965-1968, determină includerea sa, în echipa ce va reprezenta România la Festivalul Internaţional “Cerbul de aur 1969”. Echipa a fost formată din Anda Călugăreanu, Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai.

Cele trei soliste au urmat pregătiri serioase cu profesorul Jean Bănescu de la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, precum şi cu regizorii Alexandru Bocăneţ şi Horea Popescu. Majoritatea pregătirilor şi repetiţiilor s-au desfăşurat la Televiziunea Română.

Celebra doamnă Mireille (Hartuch), profesoară la “Petit Conservatoire de la chanson”, din Paris (Franţa), a fost adusă la Bucureşti pentru a contribui la pregătirea artistelor.

Competiţia a fost strânsă deoarece, la ediţia din 1969 a Cerbului de Aur, au concurat artişti internaţionali precum: Roy Black (Germania), Frida Boccara (Franţa), Julio Inglesias (Spania), Conny Vink (Olanda). Toţi aceştia au devenit (unii dintre ei, erau deja) vedete ale muzici pop internaţionale.

În perioada 05–09 martie 1969, s-a desfăşurat la Teatrul Dramatic din Braşov, cea de-a doua ediţie a Festivalul Internaţional Cerbul de Aur – Braşov.

Pe 04 martie 1969, festivalul a debutat cu un cocktail în onoarea participanţilor, oferit de Constantin Cârţână, primarul municipiului Braşov, în Sala Coloanelor a Casei Armatei din Braşov (azi Cercul Militar).

În a doua seară de concurs, Luminiţa Dobrescu a urcat pe scenă, interpretând piesele “Dacă nu iubeşti” (George Grigoriu) şi “Of, inimioară” (Edmond Deda). Special pentru festival, piesele au fost reorchestrate de Dimitrie Inglessis. Presa şi juriul internaţional au fost plăcut impresionaţi de prestaţia artistei. Cronicile din publicaţiile “Contemporanul”, “Drum nou”, “Flacăra”, “Informaţia Bucureştiului”, “România liberă”, “Săptămâna”, “Scînteia” au fost pline de aprecieri pozitive la adresa Luminiţei Dobrescu.

Juriul internaţional al festivalului, al cărui preşedinte era Dick Van Bommel, directorul general al Televiziunii Olandeze, a deliberat în secret, prin două tururi de scrutin, deţinătorul Marelui Trofeu. Căştigătorul era ales pentru întreaga prestaţie, pentru calităţile vocale, pentru acel complex de factori care au dus la deliberarea respectivă.

Iată ce a declarat Dick Van Bommel despre artistă, într-un program al festivalului:

“performanţa sa este explicabilă prin faptul că interpreta îşi studiază cu atenţie gesturile – care sunt naturale şi dă culoare, ritm şi individualitate cântecului”

Pe 09 martie 1969, întreaga ţară a fost în delir când, prezentatorii festivalului (Ioana Măgură, Sanda Ţăranu, Andrei Magheru, Silviu Stănculescu), au anunţat că Luminiţa Dobrescu a câştigat “Cerbul de aur” – Marele premiu al festivalului.

Tot pe 09 martie, la încheierea Festivalului, oficialităţile au oferit un dineu, în Sala Mare a restaurantului “Carpaţi” (astăzi “Aro”), în onoarea oaspeţilor participanţi la festival.

Iată ce a scris Aurel Crişan despre Luminiţa Dobrescu, în cartea “50 de autografe – Cerbul de aur 1970”.

““Marele trofeu”, cucerit de Luminiţa Dobrescu la cea de-a doua ediţie a “Concursului internaţional” de la Braşov, a fost o izbândă apreciată de un public numeros. Juriul a decis succesul reprezentantei noastre în ampla confruntare, încununând graţia, entuziasmul, patetismul şi – neîndoilenic – calităţile vocale ale Luminiţei Dobrescu. Acest lucru a fost reliefat de altfel şi de muzicologul George Sbârcea (Claude Romano n.n.), membru al juriului internaţional, care, la o întâlnire a Luminiţei Dobrescu, Andei Călugăreanu şi Mihaelei Mihai cu ziariştii bucureşteni, întâlnire organizată ca urmare a lăudabilei iniţiative a Uniunii Ziariştilor, a explicat pe înţelesul tuturor modul cum se stabilesc laureaţii. Rezulta clar că Luminiţa Dobrescu a plecat la Bucureşti cu preţiosul trofeu, datorită impresiei pe care a reuşit să şi-o facă juriul în cele “trei minute sacre”, cum fericit s-a exprimat un publicist despre timpu care i-a fost necesar tinerei noastre reprezentante pentru a triumfa.”

Din acel moment, Luminiţa Dobrescu devine una dintre cele mai bine cotate artiste din România, fiind plătită la nivelul unui Artist al Poporului (cea mai mare distincție care se acorda artiștilor, în anii’50 și ‘60).

La scurt timp după Cerbul de aur, participă la un show TV în Olanda, alături de solista olandeză Conny Vink (căştigătoarea Cerbului de Bronz). Presa olandeză a elogiat stilul artistei. Publicaţia “Troskompas” a scris:

“…Luminiţa…tânără, dinamică şi muzicală ne-a încântat interpretând melodii de succes.”

În 1969, efectuează turnee în Iugoslavia, Republica Federală Germania, Israel (alături de Sergiu Cioiu, Constantin Drăghici, Mihaela Mihai şi Dan Spătaru). Turneul de o lună din Israel a însemnat pentru Luminiţa Dobrescu o confirmare în plus a talentului ei, a forţei de a capta publicul ascultător, a forţei acesteia de a se impune definitiv în fata celor care o iubeau.  Ziarul “Adevărul” din Israel a scris:

“Frumoasa Luminiţa Dobrescu a fost – realmente – fantastică”

Şi astăzi, Luminiţa Dobrescu este căutată pe Facebook, de diverşi fani ai săi din Israel, cu dorinţa de a se reîntoarce să susţină concerte în ţara lor.

Tot în 1969, participă la Festivalul Muzicii de la Omladina Subotica (pe atunci Iugoslavia), unde obţine  Premiul I. Aici, a evoluat alături de starul francez Michel Polnareff, pe care il va reîntâlni şi la Bratislava.

În vara anului 1969 participă la Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară de la Bratislava (fosta Cehoslovacie), unde obţine Locul II. Aici, a fost profund impresionată de mari artişti internaţionali ai vremii precum Tereza Kesovja (fosta Iugoslavie), Michel Polnareff (Franţa), John Rowels (Noua Zeelandă) şi formaţiile “Beach Boys” (SUA) şi “The Tremeloes” (Marea Britanie).

Tot în vara lui 1969, cântă la Festivalului “Highlights” din Anvers, Belgia.

În perioada 25-27 iulie 1969, participă cu piesele “Ai plecat râzând” (Petre Mihăescu), “Dacă nu iubeşti” (George Grigoriu), “Of, inimioară” (Edmond Deda), la cea de-a cincea ediţie a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia’69”, în cadrul Secţiunii “Lucrări create şi difuzate în perioada aprilie 1968 – aprilie 1969”. “Ai plecat râzând” şi “Of, inimioară” obţin Menţiune, respectiv Premiul III.

La începutul lunii octombrie 1969, este invitată în Republica Democrată Germania, unde participă la spectacolul inaugural al Televiziunii în culori.

Artista îşi lărgeşte paleta interpretativă având colaborări cu Alexandru Mandy (“Masa tăcerii”, “Romanţa romanţei”) şi Cornel Fugaru (“De ce?”), alături de care a efectuat câteva turnee în strănătate.

Pe 04 martie 1970, la cea de-a treia ediţie a Festivalul Internaţional Cerbul de Aur – Braşov (03–08 martie 1970), ca şi câştigătoare a ediţiei precedente, susţine un recital de zile mari. Piesele din recital au fost orchestrate de Dimitrie Inglessis. Recitalul, care a avut loc în aceeaşi seară cu cele ale legendarilor Josephine Baker şi Memphis Slim, a obţinut din nou cronici favorabile în presa vremii.

Iată ce a scris Aurel Crişan despre recitalul Luminiţei Dobrescu, în cartea “50 de autografe – Cerbul de aur 1970”.

“La a treia ediţie a “Concursului şi Festivalului” de la Braşov, printre invitaţi, între Connie Francis şi Memphis Slim, câştigătoarea “Marelui trofeu – 1969” a avut o sarcină deosebit de grea. Între o “regină a inimilor” şi un “ambassador al blues-ului” era greu să strălucească. Şi totuşi, Luminiţa Dobrescu s-a dovedit, în ciuda super-exigenţelor, la înălţime. A fost suficient să treacă primele din recital, pentru ca atât spectatorii, cât şi telespectatorii, să poată înţelege că Luminiţa Dobrescu a străbătut un an greu, încununat de succese demne de consemnat. Recitalul ei a fost ăncă o dovadă în acest sens. Ziarul “Scânteia” scria de altfel următoarele: “cântăreaţa română a venit să confirme evoluţia sa artistică, dezvoltarea certă a unor calităti recunoscute” …

În titlul acestor însemnări, aminteam de cele “trei minute sacre”. Recitalul de la Braşov a dovedit că melodia “Of, inimioară” rămâne o concludentă “lucrare de diplomă” a cântăreţei. Dar acesteia i s-au adăugat numeroase reuşite, dintre care “Masa tăcerii” şi “Romanţa romanţei” sunt exemplele edificatoare”

La sfârşitul lunii aprilie 1970, efectuează o serie de turnee în Republica Federală Germană (inclusiv la Stuttgart) şi în Suedia.

Tot în aprilie 1970, este trecută în cartea “50 de autografe – A III-a ediţie a Festivalului şi Concursului Internaţional de Muzică Uşoară Braşov-România, 3-8 martie 1970, Cerbul de Aur”, (Editura Litera) scrisă de Aurel Crişan.

În toamna anului 1970, obţine Premiul I la Festivalul Internaţional de la Sopot, Polonia. Artista a fost acompaniată de orchestra lui Gelu Solomonescu.

În luna decembrie 1970, a plecat în Germania pentru a onora un contract. Artista a hotărât să se stabilească în Germania. Iată ce a declarat în interviul acordat revistei Formula AS (numărul 997/2011):

“Am ales aceasta cale, pentru ca asa mi-a fost scris. Noi nu influentam decat minimal soarta; in opinia mea, totul e programat si-si urmeaza drumul. Eu am parasit definitiv tara in anul 1970, dupa recitalul de la Cerbul de Aur. Au urmat cateva turnee in strainatate… Festivalul de muzica usoara de la Sopot, unde castigasem din nou Marele Trofeu, dar pe care nu l-am mai putut aduce in tara, din cauza plecarii mele imediate spre Berlinul Occidental. Da, eram un mare nume in Romania si, totusi, am preferat “exilul”. Tocmai pentru ca ma respect si-mi respect principiile, nelasandu-ma corupta de nimeni, indiferent de ce si pentru ce. Asa sunt eu si asa voi ramane, indiferent ce s-ar intampla. Nu pot spune decat ca Securitatea acelor vremuri si mariajul meu nefericit m-au facut sa iau aceasta hotarare”.

Mai jos puteţi citi discografia, piesele, palmaresul şi participările Luminiţei Dobrescu la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale.

DISCOGRAFIE ROMÂNEASCĂ

DISCOGRAFIE SOLO

Luminiţa Dobrescu (1968, Electrecord 45-EDC 946) – EP
01. Dacă inimile toate (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
02. E atât de frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
03. Te iubesc ca-n prima zi (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
04. Îmi place să mă plimb prin ploaie (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Luminiţa Dobrescu – Mihaela Mihai (1969, Electrecord EDC 10.076) – EP
01. Dacă nu iubeşti (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
02. Ia din viaţă ce-i frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Luminiţa Dobrescu – Muzică de Colecţie (vol.83) – (Electrecord/Intercont/Jurnalul Naţional) – CD apărut împreună cu Jurnalul Naţional, Ediţie de Colecţie din 06.04.2009
01. Recital – Cerbul de Aur 1970 – Braşov
Ia din viaţă ce-i frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Romanţa romanţei (Alexandru Mandy)
Venus-She’s got it (Robin van Leeuwen)
De ce? (Cornel Fugaru)
Neuitate, visele noastre/Câtă dragoste (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Je ne pourrais t’oublier tout a fait (Hugues Aufray)
Hăulita de la Gorj (Prelucrare din folclorul românesc)
Of, inimioară (Edmond Deda/Harry Negrin)
02. Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte (Edmond Deda/Aurel Felea)
03. Masa tăcerii (Alexandru Mandy)
04. Dragostea e val de mare (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
05. Dacă inimile toate/Tic-Tac (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
06. Dacă nu iubeşti (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
07. Te iubesc ca-n prima zi (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
08. Îmi place să mă plimb prin ploaie (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo    Iorgulescu)
09. E atât de frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
10. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

A Song for You – Un cântec pentru tine (2012, Fundaţia Radio România ADD 11) – 2 CD
CD1

01. Gone Too Soon (Alan Kohan, Lawrence Grossman)
02. I Want to Know What Love Is (Mick Jones)
03. A Song for You (Anders Bagge, Aldo Nova, Henry Robert Wells)
04. Close to You (Burt Bacharach, David Hal)
05. Gelozia (Marcel Dragomir)
06. Crazy (Willie Nelson)
07. When I Fall in Love (Victor Young)
08. Ain’t Misbehaving (Fats Waller, Andy Razaf, Harry Brooks)
09. Alfie (Burt Bacharach)
10. Je t’aime (Allison Rick)
11. When I Fall in Love (Victor Young) – în duet cu Cornel Fugaru
12. The Winner Takes It All (Bjorn Kristian Ulvaeus, Goran Benny Andersson)

CD2

01. Of, inimioară (Edmond Deda/Harry Negrin)
02. The Man I Love (George Gershwin, Ira Gershwin)
03. Dragostea e val de mare (George Grigoriu)
04. I’m a Fool to Want You (Jack Wolf, Joel Herron, Frank Sinatra)
05. I’ve Found My Freedom (Mac & Katie Kissoon)
06. De ce? (Cornel Fugaru)
07. Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte (Edmond Deda)
08. I’ll Never Fall in Love Again (Burt Bacharach, David Hall)
09. Masa tăcerii (Alexandru Mandy)
10. Mama (Cesare Andrea Bixio)
11. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu)
12. Non, je ne regrette rien (Charles Dumont)

DISCOGRAFIE COLECTIVĂ

Melodii de George Grigoriu (1967, Electrecord 45-EDC 826) – EP
04. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Muzică Uşoară Românească (1967, Electrecord EDD 1163) – LP

04. Dragostea (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

George Grigoriu – În lumea şlagărului (1996, Electrecord EDC 225, STC 001210) – CD & Casetă Audio

05. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

The Best Romanian Collection (2005, C.D.S. Music NC 005) – 10 CD

CD George Grigoriu

09. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Cântece de aur – vol. 3 (2009, Roton 4396-2, 4396-4) – CD şi Casetă Audio

09. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Discoteca – Galaxia Rompop 1960-1970-1980 (2015, Roton/Electrecord 5291-2) – 3 CD

CD 01 – 1960

05. Dacă nu iubeşti (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Un secol de muzică ușoară românească (2016, Reader’s Digest/Tarsago România 36200021) – 3 CD

CD 02 – Anii’50-’60

16. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

FILMOGRAFIE

Pantoful Cenuşăresei (19.01.1969), regia: Jean Georgescu

Piese lansate în perioada 1966-1970, înregistrate la Radio, Electrecord sau TVR (selectiv)

A plecat (Gilbert Becaud/Dan Costinescu) – 1968

Ai plecat râzând (Petre Mihăescu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1969

Băiete, băiete (Temistocle Popa/Nicuşor Constantinescu şi George Voinescu) – Live Mamaia 1966

Când tinerii iubesc (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Ceva, ceva s-a întâmplat cu mine (Robert Mosely, Edna Lewis/Dan Costinescu) – 1966 din musicalul TV “Omul și camera” (1966)

Cu inima ta n-am probleme (H. Mălineanu)

Dacă inimile toate (Tic-Tac) (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968

Dacă nu iubeşti (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1969

De ce? (Cornel Fugaru) – 1969

De nimeni nu m-ascund (Temistocle Popa)

Din zi în zi (H. Mălineanu)

Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1967

Dragostea e val de mare (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1966

E atât de frumos să iubeşti (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968

E vina mea (Viorel Antoniu Butnaru) – 1967

Eşti îndrăgostită (Engelbert Humperdink/Dan Costinescu) – 1967

Hăulita de la Gorj (prelucrare folclor) – 1968

Ia din viaţă ce-i frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1969

Îmi place să mă plimb prin ploaie (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968

Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte (Edmond Deda/Aurel Felea)

Je ne pourrais t’oublier tout a fait (Hugues Aufray) – 1968 Live Cerbul de Aur 1970

La anii mei (Paul Urmuzescu/Mihai Dumbravă) – 1966

Masa tăcerii (Alexandru Mandy/Alexandru Mandy) – 1968

Mă iubeşte şi pe mine cineva (Aurel Giroveanu/Mihai Maximilian)

Mon amour, mon amour (H. Mălineanu/ Harry Negrin) – 1969 din filmul artistic “Pantoful Cenușăresei” (1969)

Neuitate, visele noastre (Câtă dragoste) (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1969

Nu mai ştiu (The Beatles/Dan Costinescu) – 1966

Prima iubire (Bujor Miscuţia)

O dată doar iubeşti (Wolfgang Hartmeyer/Dan Costinescu) – 1970

Of, inimioară (Edmond Deda/Harry Negrin) – 1969

Te iubesc ca-n prima zi (Mişu Iancu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968

Romanţa romanţei (Alexandru Mandy/Alexandru Mandy) – 1970

Sunny (Bobby Hebb/Dan Costinescu) – 1966

Venus (Robin van Leeuwen) – 1970 Live Cerbul de Aur 1970

PARTICIPĂRI LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE MUZICĂ UŞOARĂ DE LA MAMAIA (1963-2012)

Mamaia’66 (08 – 14 august 1966) – Ediţia 04

“Băiete, băiete” (m: Temistocle Popa; t: Nicuşor Constantinescu şi George Voinescu)

Mamaia’69 (25 – 27 iulie 1969) – Ediţia 95

Secţiunea “Lucrări create şi difuzate în perioada aprilie 1968 – aprilie 1969”

“Ai plecat râzând” (m: Petre Mihăescu; t: Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – Menţiune
“Dacă nu iubeşti” (m: George Grigoriu; t: Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
“Of, inimioară” (m: Edmond Deda; t: Harry Negrin) – Premiul III

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL “CERBUL DE AUR” – BRAŞOV (1968-)

Ediţia 02 (05 – 09 martie 1969, Teatrul Dramatic din Braşov)

Trofeul Cerbul de aur

În cadrul festivalului, a interpretat piesele:

“Of, inimioară” (m: Edmond Deda; t: Harry Negrin)

“Dacă nu iubeşti” (m: George Grigoriu; t: Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)

Ediţia 03 (03 – 08 martie 1970, Teatrul Dramatic din Braşov)

Recital, în seara zilei de 04 martie 1970.

Ia din viaţă ce-i frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Romanţa romanţei (Alexandru Mandy)
Venus-She’s got it (Robin van Leeuwen)
De ce? (Cornel Fugaru)
Neuitate, visele noastre (Câtă dragoste) (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Je ne pourrais t’oublier tout a fait (Hugues Aufray)
Hăulita de la Gorj (Prelucrare din folclorul românesc)
Of, inimioară (Edmond Deda/Harry Negrin)

Ediţia 18 (Piaţa Sfatului din Braşov, 29 august – 02 septembrie 2018)

Microrecital în cadrul spectacolului de deschidere, ce a avut loc pe 29 august 2018, dedicat artiştilor laureaţi din ediţiile precedente ale Festivalului.
Acompaniată de Big Band-ul Radio (dirijori Ionel şi Andrei Tudor), Luminiţa Dobrescu a interpretat

“Of, inimioară” (m: Edmond Deda; t: Harry Negrin)

“Dacă nu iubeşti” (m: George Grigoriu; t: Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)

De asemenea, artista a primit o Diplomă Aniversară decernată cu ocazia aniversării a 50 de ani de la prima ediţie a Festivalului.

FESTIVALUL MONDIAL AL TINERETULUI DE LA SOFIA, BULGARIA (1968)

Medalia de Bronz (Premiul III)

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE MUZICĂ UŞOARĂ DE LA BRATISLAVA, FOSTA CEHOSLOVACIE (1969)

Premiul II

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL “HIGHLIGHTS” DIN ANVERS, BELGIA (1969)

Participare

FESTIVALUL MUZICII DE LA OMLADINA-SUBOTICA, SERBIA (fosta Iugoslavie, 1969)

Premiul I

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE LA SOPOT, POLONIA (1970)

Secţiunea Case de Discuri (27 – 30 august 1970)

Premiul

 

Autor: Mircea Nicolau